R.Moldova între

Articol publicat in: Tehnologie


Moldovenii în etate sunt nostalgici, în marea lor majoritate, după timpurile când erau cetăţeni sovietici. Atunci totul era mai bine. Pe lângă faptul că erau tineri şi plini de forţă, ei se simţeau şi protejaţi social . Statul , spun ei, avea grijă de oameni. Toţi erau ocupaţi în câmpul muncii, nimeni nu murea de foame, iar pensionarii nu erau lăsaţi de izbelişte cu o pensie care e mai mică de câteva ori decât coşul minim de consum, cum se întâmplă acum. Pentru ei, URSS e raiul pierdut, e copilăria fericită, fără griji.

Şi o parte destul de însemnată de tineri gândesc la fel, influenţaţi de bătrâni, mai ales în mediul rural, care nu au un loc de muncă şi care repetă automat istoriile despre traiul fericit alături de Rusia. Mulţi moldoveni lucrează în această ţară şi sunt foarte dependenţi de climatul politic, de relaţiile dintre fosta metropolă şi fosta colonie ce le poate înrăutăţi brusc traiul lor de migranţi, care şi aşa nu e deloc uşor.

În general, moldovenii nu prea ştiu ce înseamnă Europa, standarde europene, valori europene etc., chiar dacă ziarele, mass-media în general, par să fie axate exclusiv pe subiectul în cauză. Un moldovean, atunci când intenţionează să plece în Vest, o face doar pentru a-şi redresa starea materială şi a reveni apoi acasă, în habitatul său natural, în lumea lui. Cu toate că tendinţa pare să se fi schimbat, mulţi alegând să părăsească pentru totdeauna ţara natală care nu le poate oferi nimic decât mizerie şi ratare .

Discutam cu o rudă care intenţiona să plece în Italia temporar, după care să revină înapoi. Pentru că, spunea ea, viaţa de acolo nu e pentru noi. Occidentalii sunt altfel , diferiţi de noi, au un alt mod de viaţă şi de înţelegere a lucrurilor. Aici, chiar dacă e greu de trăit, e scump totul, oricum te adaptezi mai repede. Pentru că e lumea noastră.

De altfel, politicienii vorbesc mult pe tema integrării europene, pentru că aşa o cer convenienţele, stilul, noile realităţi. Dar nimeni nu o ia în serios. Oamenii ştiu că sunt doar nişte discursuri abstracte, care n-au nimic în comun cu realitatea. Aşa cum vorbeau altădată de comunismul înfloritor, fără ca cineva să o creadă cu adevărat, aşa şi acum, discursurile despre UE s-au automatizat, abstractizat şi moldovenii le lasă să treacă senin pe lângă urechile lor, ca şi cum nici nu le-ar auzi. Spre deliciul şi confortul politicienilor, desigur.

Deci, Europa e ceva abstract şi ireal pentru moldoveni, un ţinut care nu le spune nimic, o dovadă în plus fiind şi voturile masive acordate unui partid care mizează în totalitatea pe Rusia. Pentru moldoveni, Rusia e ceva concret, ceva care se asociază automat cu prosperitatea, cu belşugul, cu siguranţa zilei de mâine. Europa nu se bucură de aceeaşi percepţie pentru că de 2 decenii, de când au părăsit Imperiul şi au început a auzi discursuri despre UE, moldovenii au o situaţia materială precară. Şi nici cei plecaţi la muncă în Vest nu se grăbesc să laude virtuţile Occidentului, traiul îmbelşugat de acolo.

Totodată, nici viitorul nu e o dimensiune care le-ar inspira moldovenilor speranţe. Bătrânii după cum spuneam, sunt cu trupul şi cu sufletul în trecutul lor glorios, iar majoritatea tinerilor rămaşi, mai mult de nevoie, nu mai aşteaptă nimic de la viaţă de aici, trăind cu speranţa că vor izbuti să emigreze şi vor reuşi, ca în poveste, să se îmbogăţească şi să dea un sens vieţii. Aici, mizeria economică si-a lăsat amprenta şi asupra stării de spirit, a aşteptărilor, nimicind capacitatea oamenilor de a-şi făuri idealuri, planuri de viitor. Tot mai puţin îndrăznesc să se gândească mai departe de ziua de azi ori de mâine. Pentru că ştiu că i-ar apuca disperarea.

Asta e R. Moldova – un stat caricatural cantonat într-un prezent fără speranţă, suspendat între o Rusie ostilă (dar care nu e percepută totuşi ca atare de populaţia locală), care instituie periodic embargouri şi care ar face orice ca să-şi menţină satelitul pe orbită, şi un Occident prea preocupat de propriile probleme ca să-i mai pese şi de problemele altora, ale unor “rude” sărace de la frontieră.

About the Author