Articol publicat in: Corporate
Se face mare tam-tam în presa moldavă pe marginea arestării unui grup de 10 persoane de către ofițerii CCCEC. Totuși, îmi pare extrem de grav că o mare parte a ziariștilor preiau cuvânt cu cuvânt afirmațiile angajaților din organele de anchetă implicate, sau cum s-ar mai fi numind ele, și nu se distanțează de ele, ci ne prezintă poziția lor ca fiind una obiectiv ă, echidistantă, un soi de adevăr în ultma instanță. Corect ar fi totuși ca presa să fie mai prudentă și să precizeze de fiecare dată că e vorba de afirmații făcute de procurori , și nu e vorba de un verdict al instanței de judecată (care și ea nu poate fi neapărat corectă sută la sută, dar aici e vorba de altă problemă totuși). Deci s-ar mai impune niște adverbe de genul ”conform” (conform procurorilor, după cum susțin anchetatorii etc.) în relatările ziariștilor, ca să nu inducă în eroare consumatorul de presă.
Încă un aspect al felului neserios al jurnaliștilor de a aborda problema informării corecte a publicului, ar fi amănunte de genul: cei 10 reținuți au antecedente penale (da, și? asta îi face automat vinovați într-un dosar încă neinvestigat?) De ce e necesară precizarea asta extrem de tendențioasă, care este egală cu o palmă aplicată inculpatului sau bănuitului de către cineva care nu primește salariu ca să-l ”îngroape”? Este evident că amănuntul repetat insistent are funcția de-a ne induce ideea că cei reținuți sunt vinovați avant la lettre, că ei n-au făcut toată viața decât să se îndrepte spre crima pe care tocmai au depistat -o procurorii, cu tot cu făptași.
Și încă un detaliu tendențios. Din cei 10 reținuți, se precizează la fel de insistent statutul profesional al unuia din ei – polițistul. Uneori mai aflăm că altul a fost grănicer, dar de departe atenția e focalizată pe polițist. Nu cumva și acest amănunt are menirea de a ni-i prezenta pe procurori într-o lumină favorabilă lor? Dacă a fost reținut unul din organele de forță, de-al lor, e clar că ceva nu e curat la mijloc, că ofițerii de la CCCEC și-au făcut onest datoria.
Noi nu ne îndoim de onestitatea, curajul și sacrificiul procurorilor ori angajaților CCCEC. Dar am prefera totuși ca presa să fie un pic mai prudentă când vine vorba de reflectarea activității organelor de forță, ca ziariștii ce colectează informația să fie mai puțin lenoși și să nu facă doar copy paste, ci să-și pună și alte calități la contribuție, să dea dovadă de mai multă curiozitate și să nu ia drept adevăr absolut tot ce aud de la instituțiile interesate, care nu pot fi obiective din simplu motiv că sunt și ele parte a procesului, care urmăresc să demonstreze ceva în virtutea statutului profesional, ceva ce le-ar justifica existența și fondurile alocate de la stat.
