Articol publicat in: Politica, Servicii, Societate
Spre deosebire de Chișinău, în centrele raionale nu se simte că vor avea loc alegeri locale peste o lună-două. Centrele raionale din RM sunt medievale, și puține din ele au televiziuni locale care să reflecte viața târgului. La Ungheni, de exemplu, am remarcat acum ceva timp că așa-numitul tv local dă pe post doar spoturi publicitare scrise (deci, e un ecran pe care apar și dispar anunțuri de cumpărare-vânzare a imobilelor etc.), și nu cred că s-a schimbat ceva în starea de lucruri, că au apărut emisiuni, programe de știri, dezbateri la care să participe oameni reali, în carne și oase, unde să fie reflectate realitățile locale. Sper să mă înșel totuși, și că realitatea e alta.
La Călărași, nu au deloc tv local. Deci catindații pot fi văzuți doar pe pozele afișate pe stâlpii de electricitate în special, sau pe alte panouri de reclamă improvizate. Nimeni nu se interesează de problemele reale ale cetățenilor, deși alegerile locale bate la ușă. Probabil, pretendenții la fotoliile din primăria locală își vor axa discursul pe probleme gen pericolul unirii cu România, că pentru asta nu trebuie multă minte, finanțe și capacități manageriale.
Periodic, blocurile locative din acest oraș sunt debranșate de la alimentarea cu apă. Nici în mod obișnuit situația nu e mai bună, în sensul că locatarii beneficiază de apă doar câteva ore pe zi, furnizorii de la Apă Canal motivându-și graficul prin faptul că sistemul de alimentare cu apă al Călărașului este uzat și ei suportă pierderi mari dacă activează în regim non-stop. Acum, Apă Canal i-a lăsat fără apă din cauza datoriilor pe care le-a acumulat față de Union Fenosa. Și aceasta se întâmplă în condițiile în care consumatorii nu au datorii față de furnizorul de apă. De remarcat că prețul apei la Călărași e unul din cele mai ridicate din RM. Probabil, situația creată ar necesita și o investigație a procurorilor, a organelor de audit care să verifice unde au dispărut banii consumatorilor rămași fără apă, cu toate că aceștia și-au onorat conștiincios obligațiile, plătind la timp facturile. Dar dacă nimeni nu protestează, situația este văzută ca un dat, ca o stare naturală, ca o pedeapsă trimisă de Dzeu.
Companiile din RM care prestează servicii consumatorilor au niște practici oribile. Fie își bat joc de populație în felul descris mai sus, fie debranșează de la alimentarea cu apă, energie termică, electrică întregi blocuri locative, din cauza unor rău-platnici, pentru că așa se practică la sovietici. Cu părere de rău, locuitorii din târgurile moldovenești mai mici nu au o tradiție în a organiza proteste, la care și-ar exprima revolta. Fie se tem, fie nu știu cum se face asta. Mai ales că inițiativa cetățenilor, spiritul civic este blocat încă de la nașterea lor 
. Mai întâi școala este concepută în așa fel, încât să inhibe total cetățeanul, ca acesta să nu creeze disconfort autorităților, apoi practicile de la întreprinderi nu sunt mai bune, reacția inadecvată a angajaților MAI față de niște acțiuni absolut legale, cea ce îi sperie și intimidează pe nemulțumiți, descurajându-i să-și manifeste indignarea firească și legitimă.
Cel puțin, la prima vedere, e foarte simplu de organizat un protest. Miile de locuitori trași pe sfoară ca niște fraieri, ar putea măcar să scrie niște lozinci și să iasă în fața SA Apă Canal, a primăriiei locale, a organelor de investigație ca să ceară dreptate, pedepsirea vinovaților. Sau măcar câțiva oameni ar putea-o face din câteva mii. Totuși, ei preferă să meargă la izvor ori să stea cuminți la rând în fața unei cisterne cu apă, să se mulțumească cu o cantitate de apă ce le ajunge doar pentru mâncare. Oricum e post, și numeroasele sărbători religioase la moldoveni recomandă sau interzic expres igiena personală.
