Articol publicat in: Sanatate
Pentru mine, școala a fost locul unde niște salariați numiți profesori mi-au ucis curiozitatea. Fără de care nu este posibil procesul de asimilare a cunoștințelor. Un tărâm unde copilul era numit cu cuvânte urâte pentru că nu știa. Hmmmm, oare nu pentru asta vin copiii la școală? Ca să învețe! Pentru că nu știu! Altfel n-ar mai avea nevoie de profesorii superdeștepți care se uită cu dispreț la tinerii elevi când aceștia nu reușesc să le înțeleagă ezoterismele nici de ei asimilate până la capăt.
Școala a mai fost locul unde mi s-a cultivat frica de experiment. Pentru că dacă ratez, voi fi ridiculizat, umilit și receptat drept un prostănac cu pretenții. Mai bine te ții un pic mai în spate, cu turma dec ât să riști să fii tipul etern penibil. Mai bine nu pun mâna pe nimic și trec neobservat, decât să suport privirile disprețuitoare și reproșurile că stric totul de ce mă ating, urmate de hohotele generoase de râs ale audienței.
Asta a fost școala pentru mine – locul unde am fost învățat să mă tem lucruri, de lume și de mine însumi, unde mi s-a cultivat neîncrederea cronică în forțele proprii asociată cu pseudocunoștințele pe care le putea asimila un elev în școlile populare de tip sovietic .
