Articol publicat in: Societate
Justiția moldavă e foarte generoasă când e vorba de ”victimele” presei modave, care au, evident, o onoare nepătată și nu pot accepta ca cineva să le-o terfelească. Ei nu acceptă în general ca cineva să se îndoiască de bunele lor intenții, chiar dacă sunt persoane publice care, prin statut , sunt mai expuse criticilor și privirii cetățenilor, și nu pot pretinde un grad de intimitate la fel de mare ca restul anonimilor.
Recent, justiția moldavă a aplicat niște amenzi astronomice unor persoane fizice sau juridice, amenzi care nu se regăsesc atunci când, de exemplu, presa e bruscată, intimidată, hăituită, agresată psihic și fizic. ”Ziarul de Gardă” riscă în general să fie închis dacă penalitățile de sute de mii de lei aplicate de prima instanță de judecată, vor fi păstrate și de următoarele. Pentru că au fost insultați doi procurori . Aha, deci e afacere de familie, solidaritate de breaslă. Să ne amintim în acest context de falsificarea acestui ziar în campania electorală pentru alegerile locale. Cam la câte mii, milioane s-ar ridica prejudiciile aduse imaginii acestei publicații? Puțin probabil că vom afla vreodată pentru că nu se aude nimic de dosar, iar falsificatorii, cetățeni ai altui stat, au fost eliberați la scurt timp după reținere, în urma unei decizii de judecată care stipula că s-a depășit cu câteva ore termenul de reținere legală a acuzaților.
Deci, cu o asemenea atitudine a justiției față de instituția de informare în masă, nici de comuniști nu mai e nevoie pentru strangularea presei. E suficient să se închidă câteva ziare pentru că a fost ”obijduit” un baron local sau un mogul care are în mânini toată economia țării, nemaivorbind de armata de judecători și procurori care nu vor admite ca vreun confrate de-al lor să fie ofensat, având toate pârghiile de sancționare în mâinile lor, ca presa să devină mai blândă ca un mielușel. Toată lumea care are ceva de spus se va autocenzura într-un hal fără de hal. Nici măcar cuvintele ”ziuă” sau ”noapte” nu vor fi pronunțate cu toată gura, de frică să nu se simtă vreun grangur rănit în demnitatea-i nemărginită.
