Au pornit discuţii tare înverşunate şi aprinse în blogosfera, mass-media rmoldavă referitor la discursurile care pot fi penalizabile pe Internet. Şi termenul central în dezbateri, pe care s-a fixat toată lumea, ori înspre care deraiază cam toate discuţiile, este “ofensa”. Evident că fiecare îl interpretează cum îi bubuie prin cap. Ofensaţi se cred şi religioşii, de exemplu, care citesc un text în care sunt ridiculizate superstiţiile din domeniul lor, că anume religia şi religioşii au condamnat la moarte savanţi străluciţi pentru teorii adevărate, ori condamnarea unor practici din unele religii gen lapidarea etc. Ei se simt ofensaţi şi cred că autorii opiniilor de acest gen trebuie pedepsiţi tare aspru în justiţie. Nu-i exclus că anume aşa şi se va întâmpla când la guvernare vor ajunge reprezentanţii lor şi vor schimba legislaţia în sensul dorit de ei, inclusiv arderea pe rug pentru cei ce consideră că pământul are mai mult de 7 mii de ani. Dar în actuala configuraţie, legislaţia nu permite penalizări pentru satiră, pamflete, opinii antireligioase. Deci, sorry, dragi religioşi sau alte categorii similare, dar nu e suficient să vă simţiţi ofensaţi ca cel neplăcut vouă să fie şi pedepsit. De la sentimentul de ofensă până la stabilirea caracterului ofensator al unor opinii e cale lungă, şi prevederile judiciare nici pe departe nu pot coincide cu doleanţele voastre.
De asemenea, se confundă curent ofensa cu discursul de ură, de discriminare, de instigare la violenţă etc. Una e să spui că îţi displace o religie sau alta, o categorie de oameni sau alta, şi alta e să îndemni societatea să-i violenteze fizic, să-i deporteze ori izoleze pe o insulă, să fie exterminaţi în lagăre de concentrare etc. Sesizaţi diferenţa? Dacă într-un caz e vorba de judecăţi de valoare, mai mult sau mai puţin ofensatoare pentru cineva (ex., cutare e înapoiat, demodat , are idei reacţionare şi altele), în altul e vorba de discursuri naziste, de instigare la violenţă şi aici nu mai poate fi invocat dreptul la libera exprimare, pentru că şi acest drept are anumite limite, stipulate clar în legislaţie.
Sper că în discuţie se va implica măcar un singur jurist , care va explica mai amănunţit şi mai bine care ar fi diferenţele între ofensă şi discurs de ură, şi cine poate pretinde satisfacţie şi în ce măsură dacă s-a simţit lezat într-un caz sau altul.
