Când majoritatea majoritarilor văd un homosexual sau aud de existenţa lui, nu se întreabă cum oare rezistă omul ăsta într-o societate care-i obstrucţionează tot timpul viaţa, accesul la sentimente, la relaţii carnale? Nu se întreabă niciodată: “Măi, da oare cum trăieşte omul ăsta fără sex? Eu aş înnebuni dacă aş fi forţat să fiu abstinent practic toată viaţa, în pofida dorinţei mele! Sau dacă aş fi silit să mă ascund tot timpul, ca şi cum aş comite doar crime. Sau dacă aş fi terorizat de ideea că ce fac eu în pat provoacă în cel mai fericit caz jenă majoritarilor ce nu sunt nici pe departe îngeri în aşternut”.
Ei, hai lasă, că m-ai făcut să mor de râs. Că nu doar nu s-or pune iubitorii ăştia profesionişti de oameni, care se numesc creştini, pe gânduri şi preocupări din astea! Cine se va revolta în locul lor, dacă ei ar avea capul plin cu gânduri despre fericirea homosexualilor sau ar pierde timpul cu empatizarea lor? Cine ar exclama instantaneu Sodoma/
