Am avut o mică polemică pe una din reţelele de socializare vizavi de scandalul trezit de militarii americani care au urinat pe nişte cadavre de talibani . Eu am declarat că nu sunt deloc scandalizat de atitudinea acelor militari şi că nu resimt nicio părere de rău pentru umilirea postmortemă a talibanilor. Evident, oponentul a început să invoce idealuri umaniste, valori şi principii morale elaborate în societăţile laice occidentale etc. Nu-mi displac nici mie argumentele de genul ăsta, dar la ce folosesc ele când sunt vizate fiinţe umane ori extraterestre care nu le recunosc, care le urăsc de moarte şi sunt gata să arunce în aer întreaga planetă, ca să le distrugă, cu ideea că se vor desfăta ulterior în raiul lor drept răsplată. De ce mi-ar păsa de nişte fanatici religioşi care lapidează cu sânge rece tot ce nu se încadrează în cartea lor feroce? Care decapitează, omoară cu pietre ori spânzură în public cu cea mai curată conştiinţă din lume şi cu sufletul împăcat, în ideea că şi-au făcut datoria. Mai e valabil sistemul de valori cu care operăm în lumea noastră când se pune problema confruntării cu ei?
Am fost întrebat la sfârşitul polemicii cu ce se mai deosebesc soldaţii americani , după ce au urinat cadavrele fundamentaliştilor islamici, de aceeaşi talibani. Răspunsul mi-a părut evident. Măcar şi cu faptul că soldaţii americani nu-şi vor lapida fiicele deflorate până la căsătorie ori soţiile infidele, nu vor spânzura în public gay ori alte categorii de oameni (cu toate că alde Fred Phelps şi şleahta ori alţi neoprotestanţi ar face-o cu mare plăcere; dar ei sunt, totuşi, un segment marginal al societăţii). Şi chiar nu contează dacă asta se datorează conştiinţei lor ori interdicţiilor impuse de stat.
