Evident că pedofilia este un delict grav, ce nu poate fi justificat de nimic. Totuşi, urmărind filmele cu turişti străini pedofili ce profită de sărăcăcia copiilor străzii, am impresia că este expusă doar o parte a problemei, în sensul că, după prinderea şi pedepsirea personajului negativ, orizontul meu de aşteptare nu e satisfăcut. M-aş fi aşteptat ca statul şi funcţionarii lui, cu inimile sângerânde de durere şi revoltă, să-i adăpostească pe copiii abuzaţi, să-i îmbrace, să-i hrănească, cu alte cuvinte să le asigure minimul necesar supravieţuirii, dacă tot pretind că le pasă de soarta lor. Dar nu! Ei rămân să hălăduiască pe stradă, fără niciun venit, aşteptând plini de speranţă să fie seduşi de amatori de plăceri juvenile cu buzunarele pline de bani, de peste hotare sau localnici .
Păi, dracii mei, e foarte uşor să te arăţi scandalizat, ultragiat şi să ceri răzbunare etc., atâta timp cât cauzele care fac posibil fenomenul nu sunt lichidate, cât timp organele de stat se limitează doar la penalizarea pedofililor. Dacă copiii sunt lăsaţi să moară de foame şi frig pe stradă, şi sunt bucuroşi să presteze servicii sexuale numai ca să supravieţuiască, cine e mai amoral în situaţia creată: statul ori pedofilii?
