După ce am vizonat filmul cu Maia Laguta, în care spiritul ei dictatorial iese pregnant în evidență (îmi imaginez ce s-ar întâmpla dacă regina ori prințesa clasei muncitoare din RM ar ajunge în funtea țării, și l-ar mai desemna pe Nicolae Pascaru în funcția de premier!), discuția ei de pe FB, cu un congolez simpatic, la care am fost martor involuntar, m-a convins definitiv, cred, cei ce pretind că apără drepturile muncitorilor, la stânga, ori ai enoriașilor – la dreapta (ca Iura Roșca, varianta masculină a Lagutei, doar că un pic mai șmecheră și opprtunistă), sunt de felul lor dictatoriali. În filmul postat pe curaj.tv, Laguta e surprinsă în ipostaza unui dictator feroce care, flancată de adoratorii ei, interzice altor cetățeni cu idei diferite de ale ei, să-și exprime punctul de vedere. Apoi manifestă un soi de paranoia, imaginându-și că atât ”străinii” prezenți în sală, care au o opinie separată, cât și cameramanii care surprind scenele inedite, ar fi plătiți, angajați de cineva străin, ostil clasei muncitoare, agenți ai capitalismului în putrefacție, ai monopolurilor occidentale ori poate ai francmasoneriei. La fel s-a comportat și cu africanul care a încercat pe FB să afle ce înseamnă democrație, dacă tot îi învinovățește pe toți că sunt proști și nu știu. Dar în afară de acuzații, congolezul n-a reușit să afle nimic.
Asta e Maia Laguta: exotică, flamboiantă, gata oricând de revoluția mondială și de bătaie. Dar face un mare secret din înțelepciunea ei, și descifrează termeni ori definiții strict doar pentru cei ce sunt gata s-o urmeze necondiționat, ca pe Jana D’ Arc ori pe Jebus.
