Sunt curios, în toată lumea se practică citarea la procuratură, ca în RM? Adică un cetăţean poate fi invitat la procuratură pe cale verbală, la telefon etc., fără a primi oficial o citaţie? Ca şi cum ar fi vorba de un dineu, o discuţie amicală în care ambele părţi ar fi pe picior de egalitate , schimbându-şi periodic rolurile: mai întâi procurorul îl interoghează jumătate de oră pe “invitat”, apoi “invitatul” îl interoghează şi el pe procuror . Poate că cetăţeanul are nevoie de avocat, care să vegheze ca procedurile să fie respectate, ori să-l poată acţiona în judecată pe procurorul care nu s-a comportat regulamentar . Dar cum să o facă dacă nu există nici măcar o singură urmă că ar fi trecut pe la procuratură?
Am citit azi pe Facebook o postare a lui Ghenadie Brega în care se spune că este invitat la procuratură să dea depoziţii pe dosarul 7 aprilie, în calitate de martor. Hmmmm, au trecut practic 3 ani de atunci. Din câte ştiu, memoria deformează amintirile după un o perioadă aşa de lungă. Oare şi în 2018 vor fi citaţi oameni pe dosarul 7 aprilie 2009 ?
